Sunt o mama singura...

Ei bine, nu chiar atat de singura, exista undeva prin peisaj si un barbat, insa in cantitate neglijabila (din punct de vedere al timpului petrecut cu cel mic), asa ca e cam totuna. 

 

Nu a existat bunica, matusa, vecina, bona, asadar atat sarcinile gospodaresti, cele legate de copil, dar si cele profesionale imi reveneau, inevitabil, tot mie. Prin urmare, de dimineata pana seara, de vara pana iarna am petrecut 7 ani si 4 luni in compania, permanenta, evident, a baietelului meu.

Nu ne-a despartit nici macar o noapte, cel mult cateva ore, si alea in cursul zilei. Nu ca m-as plange in vreun fel insa, in decursul atator ani de exercitiu parental constant capeti abilitati nebanuite (nici macar de tine) si descoperi cat de usoara sau grea poate fi viata in doi (a se citi mama si copilul, desi pot fi situatii si de tata si copilul sau bunica si copilul etc.)

 

Care a fost cea mai grea parte? Din punctul meu de vedere, cel mai dificil a fost la inceput. Primul an din viata baietelului meu are, pentru mine cel putin, o mare asemanare cu o gaura neagra: evenimentele asociate au disparut cumva in negura timpului (sau a grijilor/oboselii).

Pentru ca intr-o asemenea situatie depresia postnatala iti da tarcoale in mod realmente automat, am fost nevoita sa descopar, alaturi de cel mic, in ce mod pot gestiona mai bine incercarile, dar si cum ne putem bucura de timpul petrecut impreuna de care, din pacate, foarte multi parinti nu dispun. Iata la ce concluzii am ajuns, desigur, prin prisma propriei experiente:

 

Reguli de supravieture:

1. Program, program si iar program. Insa nu la modul habotnic si absurd, dar inceput inca din primele luni de viata (pentru alaptare/hranire nu la cerere), caci altfel nu as fi putut face fata spalatului, calcatului, gatitului etc.) si respectat pana in zilele noastre - masa si somn (somnul cel putin e mana cereasca)

2. Incercati sa stabiliti o cale de mijloc (daca este posibil) pentru ca si copilul este o fiinta umana cu pareri, idei, de multe ori bine inradacinate - la noi a ramas doar la stadiul de teorie deoarece sunt fie prea permisiva, fie prea cicalitoare. Rabdarea reprezinta cheia oricarei probleme in ceea ce priveste copiii, insa poate fi extrem de dificila disciplinarea/educarea unui copil de unul singur!

3. Gasiti pe cineva de nadejde pentru momente critice, gen va simtiti rau, trebuie sa va epilati, sa mergeti la ginecolog etc.; iarasi un pas dificil deoarece asemenea persoane nu cresc la marginea drumului.

4. Inarmati-va cu echipament de tip "artilerie grea" pentru transport, in prima faza carucior cu cos voluminos (pentru a face fata eventualelor cumparaturi) si apoi chiar cu o sacosa/geanta incapatoare. Geanta mea nu este si probabil nu va fi niciodata destul de incapatoare in aceasta privinta, refuland constant si, cel putin o data pe an, pierzand ceva (de obicei caciulita pentru eventuala vreme rea).

5. In continuarea regulii anterioare, este de preferat sa anticipati eventualele schimbari meteo prin imbracaminte adecvata; site-ul meteo este printre primele consultate de mine zilnic. Port mereu la indemana haine mai groase/mai subtiri, pe lange nelipsitele servetele umede, dezinfectant, apa termala, lotiune solara, servetele uscate, picaturi pentru dureri de burta (mai apar si din astea) si apa (cand e frig folosesc o gentuta izoterma care adauga un plus de volum), desi multi ar zice ca baietelul meu e prea mare pentru acest "arsenal". Nu e!

6. Cand varsta ii permite, invatati-l pe cel mic/cea mica numarul de telefon de la urgenta, adresa si numarul vostru de telefon. In cazul in care va simtiti rau sa poate actiona responsabil si sa stie ce are de facut. Este necesara o perioada de repetitie mai aprofundata uneori pentru insusirea cunostintelor.

7. Explicati-i cand trebuie sa lucrati/efectuati diverse activitati casnice ca nu ii puteti acorda atentie la momentul respectiv, dar ca va veti revansa ulterior. Ii puteti promite ca va veti juca un joc, iesiti afara etc.; este important, chiar esential, si sa va tineti de promisiune.

8. Acordati-va cateva minute pe zi pentru ceva care va place doar voua. Desi majoritatea mamelor nu cunosc acest soi de "egoism", chiar daca beti o cafea cu lapte sau va uitati la un serial care nu va solicita prea mult neuronii (daca aveti loc de desenele animate), va vor ajuta sa dobanditi forte proaspete pentru incercarile zilnice. Caci sunt multe!

 

Beneficii

1. Petreceti un timp efectiv...nelimitat cu cel mic/cea mica care poate fi gestionat conform nevoilor si dorintelor voastre. Ii veti fi alaturi la primele cuvine, primii pasi, primele intrebari despre lumea inconjuratoare. Eu am incercat sa il valorific la maxim mai ales in perioada calda (iesit afara de doua ori pe zi si diverse plimbari/vizite la muzee). Uneori insa poate parea prea mult chiar deoarece veti ramane in pana de idei; apelati la surse externe (mame, internet etc.)

2. Dispuneti de libertate aproape totala de decizie cu privire la ce/cum/cat/cand mananca, ce/cum/cand se imbraca, ce/cum/cand invata. Aceasta imensa responsabilitate vine la pachet si cu o doza de, sa-i zicem cinism, cu privire la eventualele sfaturi/comentarii/judecati de valoare din partea apropiatilor. Profitand cel mai adesea de statutul vostru, vor incerca sa va transmita (uneori inoculeze) conceptiile lor cu privire la cresterea copiilor si unde anume gresiti. Nu-i credeti, instinctele voastre primeaza intotdeauna!

3. Ajungeti sa intelegeti modul in care gandeste si simte copilul inainte chiar de a apuca sa se exprime, chiar mai bine decat pe voi; desi la inceput pare greu, simtiti apoi o mandrie nespusa cand descoperiti ca sunteti singurii/singurele care descifreaza limbajul copilului, ca ii anticipati ghidusiile numai din privire si ca-i simtiti supararile/bucuriile ca si cum ar fi ale voastre (partea cu ghidusiile nu o doriti intotdeauna). Retineti ca exista si o reciproca in aceasta situatie, adica si copilul va anticipa gandurile voastre, cunoscand gradul de suparare/iritare doar dupa tonul vocii, reglandu-si raspunsul in functie de mai multe semnalmente cunoscute.

4. Puteti sa va claditi o sumedenie de amintiri frumoase impreuna, re/descoperind lumea inconjuratoare si jucandu-va ca si cum ati fi copii. Datorita faptului ca sunt mama tanara, sunt capabila sa ma joc/prostesc cu el mult mai usor si, spre propria-mi surprindere, chiar imi face placere.

 

Intregul articol: qbebe.ro

Sursa: qbebe.ro

Pentru a lasa un comentariu va rugam sa va inregistrati

Go to top